noi doi

Lasă un comentariu

intrenoaptesizi

 

544472_10151625808021319_1312292101_n

 

Sursă: MegaShot.net

 

Nu suntem certați.

Azi eu privesc spre răsărit, tu spre apus, spre seară privirile ni se vor întâlni în mijlocul cerului.

Locuim în același cuib, ne adăpostim sub ramuri când plouă, ne împreunăm aripile, eu te acopăr pe tine, tu pe mine.

Când părăsim cuibul, tu pleci înaintea mea, despici aerul cu aripile tale, să fie lin zborul meu, îndepărtezi norii.

Nu suntem certați, dar eu privesc spre răsărit, tu spre apus, însă ne petrecem ziua împreună, în același cuib, ne strângem aripile să încăpem, eu te acopăr pe tine, tu pe mine.

Noi doi!

Vezi articol original

Anunțuri

Îndepărtezi viața

Lasă un comentariu

Sunt trist

Lasă un comentariu

Izvorul dindaratul gandurilor

Lasă un comentariu

Abisuri

Indaratul sforii, incercati aici.

Undeva, dincolo de o perdea fină de Paşcani cumpărată acum vreo zece ani buni pe sub mâna de la “Universal”, vecina privea nostalgică strada aproape pustie. Venise vara şi praful se ridicase de tot dezgolind crăpăturile şi afişându-le isolenţa dictată doar de libertatea actului cu forţa la un soare mult prea puternic pentru un început de iulie. De când cu apometrele astea pământul se înţelenea văzând cu ochii şi nimănui nu mai pasă dincolo de propriul buzunar. Pensiile când erau, erau mici, toate se scumpeau văzând cu ochii, până şi ţăranii ţineau la preţ cu dintîi, nu mă cedau uşor că pe vremuri „e muncă multă maică şi toate costă”.

Dar vecina ştia să-i ia cu binişorul considerând “arta gâdilatului în podul palmei” drept semn incontestabil de înţelepciune inclasabilă în rândul celor dobândite în şcoli de nivel înalt. Începea prin a-şi fixă “limita de sus”

Vezi articol original 638 de cuvinte mai mult

între zâmbet și suspin

Lasă un comentariu

intrenoaptesizi

 

 

1012202_354865777973277_265044383_n

(între zâmbet și suspin, o poveste de primăvară în plină vară, în iulie, un iulie de care mă tem, dar care este spre sfârșit)
Într-o primăvară, în alte vremuri, pe o ploaie ce spărgea asfaltul, într-un întuneric ce ascundea luna, o pereche, două mâini înlănțuițe, două trupuri pe care umbrela nu le putea adăposti, străbăteau aleea de sub Tâmpa, fără vorbe, însoțiți de muzică, de un gând.
Aveau un singur gând!
S-au oprit, gândul era rotund, firav, alb gălbui, stătea cuibărit în pumnul lui, i l-a furișat pe deget, pe inelar, ea a ridicat mâna să-l privească, a început să lovească asfaltul mai tare ca ploaia, gândul rotund, firav, alb auriu, a alunecat de pe degetul ei subțire, ud și s-a rostogolit în întuneric.

Luna lipsea, felinarele erau stinse, l-au căutat, dar a rămas doar muzica, îi însoțește pretudindeni, în două colțuri ale lumii.

http://www.youtube.com/watch?v=xDXekoy116M

Vezi articol original

În faţa blocului. Vecinătăţi

Lasă un comentariu

Genunchiul Lumii

Bărbaţii, vreo trei patru, sting arşiţa cu cîteva rînduri de bere. Femeile, vreo patru cinci, îşi sting ţigările de marginea bordurii şi stau cu ochii pe droaia de plozi de-o şchioapă din jur. Strigătele intermitente ale acestora te fac să tresari din minut în minut ca la gîndul unor teribile incidente. Din cînd în cînd se schimbă pamperşi pe capota maşinilor ascunse prin tufişurile din parcare. Cîte un scîrţîit de cauciucuri ameninţă şi el, la intervale fixe de timp, siguranţa cuiburilor de pisoi şi căţei care completează habitatul familist care-mi aminteşte de atmosfera plină de muşte a străzilor mărginite de blocurile de nefamilişti de odinioară.
Ce-i drept, muşte sunt şi aici, destule, şi te conduc la sigur, dacă ai rătăcit cumva calea, spre tomberoanele de la marginea perimetrului. Acolo e zona de zi şi de muncă a nemernicilor cu căutături perfide spre „familia” de dincoace (posibila pradă). Uneori, cîte o…

Vezi articol original 301 cuvinte mai mult

Pe umărul lui…

Lasă un comentariu

Încerc !

Să îmi răspund şi să-ţi răspund.

Nu ştiu ce-i amalgamul de cuvinte mute. Nu ştiu decât că-i curcubeul de vise şi trăiri. Am învăţat să fiu femeie şi să nu cenzurez gesturile de tandreţe şi afecţiune, am învăţat să nu mă agăţ de paradisuri artificiale însă atunci…

Am capul plin de vise, şi inima plină de dor intr-un colţişor uitat de gânduri în care ochii şi sufletul vorbesc fără zor. O simţire dulce mă cuprinde şi tăcerea misterioasă vorbeşte ,cu mine, cu tine. Gândesc, dar nu ştiu sigur la ce şi de ce.E un altar de taine. O fântână de dorinţe în care arunc o sărutare şi aştept cu ardoare şi mâinile întinse să  …să culeg vise.

Alunecarea caldă a suflării tale îmi leagănă gândurile în note înalte. Şi uneori mă gândesc , că dragostea cere să fie exprimată, că emoţiile precise caută o cale precisă de exprimare…

Vezi articol original 35 de cuvinte mai mult

Older Entries Newer Entries