intrenoaptesizi

 

 

1012202_354865777973277_265044383_n

(între zâmbet și suspin, o poveste de primăvară în plină vară, în iulie, un iulie de care mă tem, dar care este spre sfârșit)
Într-o primăvară, în alte vremuri, pe o ploaie ce spărgea asfaltul, într-un întuneric ce ascundea luna, o pereche, două mâini înlănțuițe, două trupuri pe care umbrela nu le putea adăposti, străbăteau aleea de sub Tâmpa, fără vorbe, însoțiți de muzică, de un gând.
Aveau un singur gând!
S-au oprit, gândul era rotund, firav, alb gălbui, stătea cuibărit în pumnul lui, i l-a furișat pe deget, pe inelar, ea a ridicat mâna să-l privească, a început să lovească asfaltul mai tare ca ploaia, gândul rotund, firav, alb auriu, a alunecat de pe degetul ei subțire, ud și s-a rostogolit în întuneric.

Luna lipsea, felinarele erau stinse, l-au căutat, dar a rămas doar muzica, îi însoțește pretudindeni, în două colțuri ale lumii.

http://www.youtube.com/watch?v=xDXekoy116M

Vezi articol original

Anunțuri