fatadefragi

Cred că te-am zărit în clipa în care ni s-au născut stelele…altfel de ce aş aştepta în fiecare noapte la poarta viselor, îmbrăcată în mătasea lunii?… poate ţi-am fost cândva vis, poate cândva am făcut echilibristică pe marginea norilor ţinându-ne strâns de mână, de teamă c-o să ne îngropăm în auriul care-i tivea şi-o să rămânem veşnic îndrăgostiţi, poate cândva am sorbit împreună mirarea şi neastâmpărul zilei din potirul amurgului îndulcit cu mierea unui sărut şi apoi ţi-ai lăsat capul pe genunchii mei adormind în şoapta unui cântec de dragoste pe care îl ştiai pe de rost… poate ţi-am fost cândva iubita din vis, ori poate tu ploaie peste genele încurcate-n mirarea de-a mă fi îndrăgostit fără veste mi-ai fost… poate că te-am îngânat ca pe-un cântec neştiut de iubire în timp ce mă căutai printre vise fără să ştii că mă ascundeam în căuşul pleoapelor tale…

Îngerul meu…nu-i aşa…

Vezi articol original 87 de cuvinte mai mult

Anunțuri