intrenoaptesizi

936564_183738248446894_1468907811_n

Sursă imagine: La bottega immaginaria

Se ducea în fiecare seara la porţile cerului, înarmată cu pietre! Arunca în poartă cu toată forţa ei, cu gândul că cineva se va îndura şi-i va deschide. Ţipa , în timp ce cu palmele săpa să-şi facă loc pe sub gard.

Poarta rămânea mereu închisă, pe sub gard nu se putea strecura, vedea doar cerul, prea înalt pentru ea fără aripi.

Uneori adormea acolo, lipită de gard, aşteptând, ascultând. Se trezea dimineaţa cu picioarele pline de rouă şi pornea spre casă cu gândul că într-o zi va reuşi.

Nu a reuşit. Într-o zi a văzut urmele pietrelor pe poartă, a văzut gropile pe care le săpase pe lângă gard, şi a înţeles, nu putea pătrunde.

A revenit după un timp,  a vopsit poarta în care aruncase cu pietre, a plantat flori în gropile pe care le săpase cu mâinile, încercând să se strecoare.

La…

Vezi articol original 24 de cuvinte mai mult

Anunțuri