MARIA BOTNARU BLOG

UN DAR DE  FRĂȚIOR

(pentru  Vasile Andrei Vlas)

 

Când l-am  văzut, un  boț  cu ochii dulci,  de  floare,

 M-a  fascinat  culoarea lor,  ca  apa  clară  din  izvoare,

 Dar  când  a  cuvântat  cu  glasul  ascuțit  a câta oară,

 M-am  dus  la   mama  cu   rugă  din  mare  povară:

 „ l-ai  încurcat  cu  cineva  în  fapt  de  seară!

 Nu-i  frate  cumincel,  să-l  duci  în varză  iară!”

 Măicuța  mi-a  zâmbit,  cu  glasul  ei   din   zâne:

 „El te  va  ajuta  cu  bine-n  ziua  grea,  de  mâine,

 Acum  el  cere  zâmbet  și  cu   drag   legănat,

 Să   crească  voinicelul  cu  vorbe   răsfățat!”

 Și, Doamne,  cât  l-am  mai  cărat  cu  zel  în  brațe!

 Căci se  făcea  tot  mai  voinic  în dimineață.

 Și,  fără el,  oriunde , nu-mi  avântam  nici  pasul,

 Eram  răpusa  santinelă,  ce  o  ținea  cu  glasul…

 Azi  este  un  tată   mândru,   cu  ai  săi  trei  feciori,

 Îi  șade  bine drumului cu el din noapte-n  zori!

 Când  vede …

Vezi articol original 147 de cuvinte mai mult

Anunțuri