Marius Crăciun

Din adâncuri vine tot ce e bine
Zile senine şi nopţi prea pline
Fereastra sufletului mi-a rămas deschisă
Mi-a intrat în suflet mireasma florilor şi o gâză

17 flori plutind spre nicăieri
22 de ani şi aceeaşi lipsă de bani ca ieri
Nici cu mine nu mă mai înţeleg
N-am putere să trec, să uit, să mai regret…

Soarele mi-a mascat pielea
Sunt camuflat în societate, mă-npac cu ideea,
Organismul mi-e slăbit şi vreau un analgezic
Nu-i niciun spital, la fiecare pas înc-o biserică

Vânt turbat urlă prin cap
Simt că încă pot să mai fac faţă
În junglă urbană deghizat ca un leopard
Zgomot pe şantier, alarma de dimineaţă

Din adâncuri vine ce e rău
60 de ani şi mori tranşat de fiul tău
Copiii zâmbesc acum doar la pornografie
Ultimul zâmbet atârna pe perete în sufragerie

Gândaci la costum dechizati în drepturi şi legi
Votaţi pentru tine, familie…

Vezi articol original 192 de cuvinte mai mult

Anunțuri