intrenoaptesizi

Stefan_Dimitrescu_-_Femei_tesand_la_razboi

Pictură: Ștefan Dimitrescu, Femei țesând

Toată noaptea țes vise.  Păianjănii stau atânați în colțurile pereților și tes și ei. Nu îi văd, este întuneric, îi aud doau trăcând suveica printre fire.

Și eu țes. Întâi aleg anotimpul, apoi firele de ață. Uneori deșir alt vis, am nevoie de urzeala lui, sau vreau să-i mai adaug o zi și atunci  continui un vis mai vechi.  Dar țes toată noaptea. Mi-o amintesc pe străbunica mea Carolina, aplecată peste război, cu lampa spirijinită într-un cui în tavanul odaii, prea joasă, cu un geam mic prin care lumina abia putea pătrunde.

Toată noaptea am țesut.  Am adunat tot dorul, toate lacrimile le-am trecut printre firele întinse, când ajungeam la capătul rândului, băteam suveica de război, să se așeze visul.

În colțurile camerei păjanjănii își întindeau pânza, nu-i vedeam îi auzeam robotind. Visau și ei, doar că visele lor nu erau colorate.

Când a strigat…

Vezi articol original 42 de cuvinte mai mult

Anunțuri