Cu dragoste, părintelui meu Amfian Negruţ

…zilele de vară îmi definesc dintotdeauna Veşnicia. Timpul se opreşte în loc, soarele rămâne sus, acolo, pentru totdeauna. Noaptea nu mai vine… pentru că este Lumina verii! … acel timp al copilăriei, când în suflet mi se cuibăreşte Fericirea. Tălpile mele au învăţat să alerge prin lanuri de grâu, palmele mele au căutat roşul petalelor de mac, ochii mei aleargă şi acum după norii albi ai mantiei dumnezeieşti. Când mi se face dor de Rai, aştept cu nerăbdare zilele nesfârşite de vară, aştept să retrăiesc fericirea copilăriei… Când mi se face dor de Părintele meu, închid ochii şi îmi plec fruntea pentru binecuvântare… iar ochii mei hrănesc rădăcinile însetate ale macilor crescuţi din trupul străbunilor mei…

Vezi articol original

Anunțuri