Subconstientul genial

reverie

INCREDEREA…nenumarate primaveri au mangaiat parul balai…au fost si ierni viforoase cu rasunet de gheata…dar asa s-a nascut ea…INCREDEREA…si a pasit sovaitor ,la inceputuri… ,a crescut si a prins curaj…a inflorit miraculos…devenind stalp de temelie…si motiv de visuri fara frontiere…orice munte se schimba instantaneu in musuroi…iar speranta tesea cuib permanent in odae…si a venit Argintul…strivind fara mila ,spulberand toata lumina …iar INCREDEREA,haituita … a ratacit drumul pierzandu-se definitiv in intuneric…cararea s a topit si s a scurs in abis…umbra si-a asternut povara peste speranta…ca un sarcofag,unde a ramas sa-si caute bajbaind in bezna…un fir nou de lumina…o mana intinsa…straina…un alt inceput.

Vezi articol original

Anunțuri