o9noapte

De ce nu treci în nefiintă,tu a mea conştiinţă2a79d1w

Mă torturezi pe dinăuntrul sufletului meu

Şi-mi cade greu pe sub bărbie uşor ca un inel

Se strânge funia,ce-mi lasa brazde adânci

Iar prin jurul meu se văd frunze de nuc

Cad şi nucile cu mine odată în văzduh

În jur e atâta iarbă, se simte briza mării

Şi nu ştiu pe unde cad,atâtea lăcrămioare

Cu parfumul lor,mă-mbată şi mă adorm lin

De ce tu conştiinţă, nu mă laşi sâ mor

Prin frunze de pelin,că-s tare-s plin de chin

Arde-mi lacrimile sau strângele-n ulcică

Leagă-mi mâinile şi-ngroapă-le în mare

Coase-mi ochii cu aţă albă de dantelă

Că ei n-au nici-o vină că vedeau lumină

Eu nu îţi cer să mă ierţi,ci să mă cruţi.

Vezi articol original

Anunțuri