Paporniţa

Orice călătorie trebuie să înceapă de undeva, iar a mea începe undeva înainte de ora 6 dimineaţa, într-o zi de marţi a lui iulie 2013, în gara din Cluj. Mare şi aproape pustie la acea oră, clădirea gării mi se pare rece, senzaţie întărită de figura acră a casierei care se îndură într-un final să îmi dea biletul de tren până la Huedin. Într-un colţ un individ îmbrăcat la patru ace îşi amestecă tacticos o cafea, iar la câţiva metri de el un tip pletos doarme rezemat de rucsacul aşezat în spatele lui. O cafea mi-ar prinde şi mie tare bine, că încă nu m-am trezit cu totul, dar mai sunt doar vreo 3 minute până la plecarea trenului, aşa că nu mai stau pe gânduri şi o iau către peronul unde acesta aşteaptă cuminte. La câteva clipe după ce urc se aude un ţiuit supărător, uşile se închid, apoi…

Vezi articol original 1.385 de cuvinte mai mult

Anunțuri