Ink memory

Ceasul bate ora 6. Timpul îmi scapă de sub control, nu pot stăpâni ceva ce înainte era un fleac.  Sunt presată contra cronometru pentru nimic. Irosesc oxigen pentru vise şi gânduri. Trăiesc doar pentru conul meu de singurătate, arta…. mă aflu ascunsă în umbra emoţiilor şi nu pot naviga în necunoscut,unde persoanele rănesc pentru opinia artei non-conformiste. Mă pierd pe drum, mă prăfuiesc de colbul fostei mele raţiuni. Aştept ca fiecare respiraţie să mă doboare, să mă domine şi să mă înnebunească. Busola mea s-a spart când am vrut să devin normală, când voiam să irosesc imaginaţia pe chilipiruri, Cioburile au rămas pustiite pe asfaltul pe care odată-l călcam. De acolo, tălpile mele au numai semne. Numai tăieturi ce nu se vindecă, încercând parcă să-mi lase în conştiinţă o lecţie. Pe care însă, mintea mea încearcă s-o dezbată.  Aberant, elimin variante,presupun prea mult, ajung la idioţenii, şterg posibiltăţile. Mă…

Vezi articol original 266 de cuvinte mai mult

Anunțuri