intrenoaptesizi

604141_595451070468547_1900009421_n

 

Pictură: Mariana Kalacheva

 

Toată ziua cerul se coborâse ploaie peste pământ. Străzile erau pline de apă, lumea se adăpostise în case, doar ea se frământa, trebuia să-l vadă, urmau să se întâlnească , așteptau de câteva anotimpuri revederea.

Toată ziua cerul își scuturase lacrimile pe pământ. Străzile erau pline de apă. El se plimba dintr-un loc în altul, urma să o întâlnească, ploaia se potolise dar orașul plutea.

Ea a smuls umbrela din cuier, și-a strâns părul, a ieșit pe ușă și în loc de barcă, a întors umbrela și a pornit pe ape spre  el.

El a smuls umbrela din cuier, a întors-o, a urcat în ea, ca într-o barcă, și a pornit spre ea.

Acolo în mijlocul apelor, s-au întâlnit, după atâtea anotimpuri. Cerul se înseninase, nu mai ploua, acum erau doar ei, deasupra orașului.

Vezi articol original

Anunțuri