o9noapte

Pot să mă culc, noaptea deja e-ntârziatăa
Voi scrie altă dată
tot ce-am simtit pe o hartie creponata
Lăsând odaia goală şi lumina pâlpăind
Iar umerii mei goi nu ii mai vad zambind
Mă prăfuise vântul de când nu mă mai misc
Mă zbuciumă tăcerea ce-i aşa gălăgioasă
În mintea mea , nu mă mai simt demult acasă..
Pornind pe drumul pietruit de ploaie
Mă lovesc de raze ce sub umbra mea se-ndoaie
Cu mersul apasat, trec pragul, calcand pe covor
Intru intr-o odaie trecut pe coridor
Acoperind durerea ce pe suflet mă apasă
Când capu-mi cade agale din poala pe masa
Învelit intr-o cămasă
Atunci cand draga mea inca-mi canta duioasa

Poezie scrisă în colaborare cu Hetealx

Vezi articol original

Anunțuri