ZBOR CATRE LUMINA

5.

Dragă Mihai,

A venit potopul. Am ținut scrisorile tale strânse la pieptul meu, în speranță că le voi salva.
Și ce crezi? Nu am reușit.. Le-a atins apa și toate cuvintele s-au scurs, ca și cum n-au existat.
Ha, zici că e mai bine? Păi da, oricum, ele au existat pe hârtie ca un semn al trecutului.. Ceva ce a fost și nu mai e.
Poate e și mai bine. Nu o să mă mai rânesc recitind cuvinte de dragoste, care nu mai înseamnă nimic.
Să-mi zici că sunt zână ta. Mi-e dor, știi?
Mă compătimesc toți din jurul meu.
”Nu o să se împace cu situația, oricât de mult ar încerca”
Le aud, Mihai și e atât de dureros.
Deseori, înainte să adorm, îmi imaginez că s-a întâmplat altfel și că ne mai ținem de mână în timp ce mergem la universitate. Și că mă faci să zâmbesc…

Vezi articol original 323 de cuvinte mai mult

Anunțuri