intrenoaptesizi

 

482857_10151448313101319_922539183_n

A tot plouat și au ieșit melcii să se plimbe prin grădină, cu casuțele lor în spinare.

Unul mai curajos s-a instalat pe terasă, în fața ușii, a scos capul, a deschis larg ochii și mă privește. Poate că vrea să-l invit la mine.

Sunt curioasă ce duce în spate, ce ascunde cochilia.

Mă apropii, mă întind lângă el, îmi trosnesc genunchii, semn că și eu port ceva în spate, o viață.

Ce duci cu tine? Am încercat să văd, dar nu ai ferestre la casă.

Melcul răspunde cu o voce plouată  Nu am nevoie de ferestre, poți privi în ochii mei și vei găsi răspunsul acolo.

Privesc în ochii lui, apoi privesc în sufletul meu, același tremur, același dor de ducă, aceeași casă, doar că eu am ferestre și el are ochii larg deschiși.

A plouat toată săptămâna, au ieșit melcii și-și plimbă căsuțele prin curte.

Am…

Vezi articol original 43 de cuvinte mai mult

Anunțuri