Camelia - Nicorina Edu

Sunt unele picături care aduc o mare greutate în căderea lor. Lacrimile izvorâte din tristețe îți lovesc obrajii într-o încercare de strigăt disperat. Doar genele mai mângâie epiderma grăunciorului umplut cu apă, în speranța unui transfer de susținere sentimentală.

Sunt alte picături care își desprind filamentul mobil din zâmbetul ochilor într-o stare de mare emoție pozitivă – lacrimile de fericire. Ai văzut vreodată vibrația frunzei atunci când este atinsă de rouă?! Clorofila ei se scaldă într-o hidratare dată de balonul jucăuș în care apa își găsește destin străveziu.

*

Într-o dimineață de primăvară mi-a fost dat să trăiesc sentimentul fără limită al timpului fără timp, totul reflectat într-o prelingere pe frunza unei lalele ce mi-a fost destinată ca mărturie pentru ceea ce am lăsat în sufletul unui copil.

Începutul se află aici, într-o postare:

http://cameliaedu.wordpress.com/2013/03/25/cand-cel-ce-premiaza-devine-premiant/

Printre întrebările despre mine ce mi-au fost puse, am regăsit o curiozitate ce părea tipică…

Vezi articol original 291 de cuvinte mai mult

Anunțuri