Blogul unei Lady

celestEu nu sunt om, sunt un sambure de lumina care se hraneste cu bunatatea din sufletele voastre, iar atunci cand nu mai aveti bunatate, mor si reinvii din nou cautand la nesfarsit un colt de afectiune. Voi, oamenilor, stiti cum este sa mori si sa invii? Nu stiti pentru ca sunteti doar niste muritori. Voi va asteptati sfarsitul si sunteti neputinciosi si in loc sa imbracati haina omului bun, va luati dupa altii si faceti rele. De ce va lasati influentati atat de mult?

De ce va ia atat de mult timp sa intelegeti ca sufletul meu este precum o floare? Daca nu primesc apa, ma ofilesc si mor. Pana si soarele poate fi uneori crud, arzandu-ma cu ale sale raze sau vantul care ma ia pe sus si ma atrage in valtoarea lui zbuciumata. Ma aprindeti ca pe un chibrit si ma lasati sa ma sting incet si dureros…

Vezi articol original 72 de cuvinte mai mult

Anunțuri