fatadefragi

Îngerii joacă şotron pe sufletul meu desenat cu cretă pe caldarâmul încins. Unul aruncă o piatră şi mă loveşte în creştetul gândului ascuns după un vis apoi începe să-mi numere secundele către eternitate: unica, doica, treica… dar a călcat pe linia dintre veşnicii … patisa!…o ia trist de la capăt aruncând cu piatra în şotronul desenat pe sufletul gol…a găsit un alt drum…din asfalt se ridică aburi şi mie-mi cresc crengi de copac şi aripi de gând atârnate în loc de frunze… adie vântul uşor şi aripile mă duc tot mai sus…sus…până la stele…
Mi-amintesc, am mai fost aici când eram fericită…am colindat în Carul Mare printre constelaţii, am alunecat pe toboganul Lunii cu cornul atârnat în jos …
Cobor pe plajă… nisipul îmi îmbrăţişează picioarele, mă afund tot mai adânc căutăndu-i îmbrăţişarea fierbinte…aş vrea să rămân aici, îngropată în amintire…
Mi s-au uscat buzele… caut amintirea cu gust de…

Vezi articol original 87 de cuvinte mai mult

Anunțuri