intrenoaptesizi

60027_10151291559178518_457988683_n

 

Tăcere

Cresc munți de tăcere între noi.

Mă apasă tăcerea lor. Atât de înalți cresc, încât mă înghesuie pe o palmă de pământ, nu mai văd în departe, abia de zăresc un colț de cer, azi potrivnic, plin de nori.

Mi-e dor să aud cum îți plimbai degetele pe corzile chitării. Mi-e dor de un zgomot, chiar și de o ușă trintită de vânt. Uneori se iscau și la noi furtuni, dar ieșea repede soarele, parcă mai strălucitor.

Acum cresc munți de tăcere între noi și strivesc cuvintele. Cuvintele scrâșnesc de durere apoi pier sub greutatea tăcerii. Uneori mă dor urechile de nevorbă. Știu, îmi vei spune citește ceva, da citesc ceva, dar nu aud nici un zgomot.

Dacă aș țipa probabil s-ar cutremura munții de tăcere, probabil s-ar împrăștia norii, dar nu țip, nu e nimeni să audă.

Am împietrit.

Vezi articol original

Anunțuri