ZBOR CATRE LUMINA

2.

Dragă Mihai,

Zilele astea-mi revii în gânduri tot mai des. La început încercam să te ignor și să privesc în față. Eram calmă și voiam să-mi păstrez calmul, pentru zilele de furtună. Atunci, de obicei, intram în panică și te căutam în disperare.
Dar și acuma, de când mă iarăși gândesc la tine, știu că provoci în mine un sentiment dulce-amar. Mă ridici până-n nori și acolo mă lași să zbor. Și se provoacă o căzătură de la înălțimile cerului.
Ar fi bine dacă învățam din greșeli, Mihai, dar cu tine, m-am rostogolit de câteva ori. Uneori am impresia că am picat de la fiecare nor.
Acuma, când mai vreau să ignor gândurile în care joci glorios rolul principal, ies în stradă și îmi închid sufletul. De obicei, îmi reușește în nopțile fără lună. Atunci închid ochii și te privesc, ca și cum n-ai fi tu. Ca și cum…

Vezi articol original 253 de cuvinte mai mult

Anunțuri