cufarul cu bucurii

Am asteptat cu multa nerabdare ziua de Sanziene, ziua in care, conform traditiilor “timpul se face bun, îngăduitor, creşte şi cuprinde gândul omului, purtându-l peste câmpurile şi poienile pline de flori, parfumate cu miros de Rai”. Este momentul în care orice muritor care bate la “vămile nevăzutului şi neştiutului” poate să intre, doar purtând pe cap o coroniţă galbenă de flori sau folosind un fir de Sânziană. Cum eu m-am nascut intr-un sat de campie, asa cum v-am povestit in  amintirile mele  unde spuneam la un moment dat:

  „Acest loc cu sufletul in cer si cu trupul pe pamant traieste in ambele spatii si va ramane un decor fantastic ce nu va inceta sa ma urmareasca, pentru ca aici am invatat sa-mi construiesc aripi pentru a zbura, aici am invatat sa-i cant durerii, aici am simtit pentru prima data ca pot sa tin in palme zambete, ca picura…

Vezi articol original 308 cuvinte mai mult

Anunțuri