intrenoaptesizi

69694_10151224347931319_1661321638_n

Plângi, când plângi, eu înghit lacrimile mele să le pot șterge pe ale tale. Apoi am palmele pline de răni, sunt arse de dorurile tale transformate în lacrimi.

Suntem atât de departe, eu aici, pe o creastă, tu în zare, pe altă creastă și totuși te aud plângând, cobor, trag după mine bucăți de stâncă, apoi urc pe creasta ta și îți șterg lacrimile. Când te-ai liniștit, cobor, prăvălesc bucăți din stânca ta, mă ard palmele, abia mă pot ține să urc la locul meu și încep să plâng eu.

Uneori între noi sunt norii atât de groși, de triști și nu te văd dar aud lacrimile tale cum se lovesc de piatră și se preling, uneori prăvălesc bucăți de stâncă și atunci îmi este din ce în ce mai greu să urc.

Astăzi plâng eu, dar este ceață și tu nu vezi lacrimile mele, eu plâng mut și nu…

Vezi articol original 26 de cuvinte mai mult

Anunțuri