Aripi străvezii

Am avut în timpul liceului ocazia să cunosc îndeaproape copii instituţionalizaţi. Politica demografică promovată de comunişti pe vremea aceea a dus la multe abandonuri familiale, copii născuţi de nevoie apoi daţi în grija statului pentru că nimeni nu voia să se ocupe de ei, sau familiile din care proveneau erau atât de numeroase încât o gură în plus ar fi dus la infometarea tuturor celorlalte. Azilurile pentru copii erau adevărate închisori în care cine intra era marcat pe viaţă. Lângă liceul meu funcţiona un astfel de aşezământ, ba unii din elevii liceului erau locuitori ai stabilimentului. Trăiau din mila profesorilor şi a bucătăreselor de la cantina noastră şi învăţau pe rupte. Să poată avea şansa să plece din mediul în care trăiau. Nici măcar unul din cei cazaţi acolo nu vorbea de rău părinţii rămaşi prin cine ştie ce sate rătăcite pe teritoriul ţării, deşi mulţi erau abandonaţi de ani…

Vezi articol original 1.367 de cuvinte mai mult

Anunțuri