o9noapte

De ce timpul ăsta nu mai are şi el răbdaretumblr_mngorgdC481rbwsb5o1_1280

E aşa de scurt de parcă are două picioare

Îmi curge printre degete, dar se ridică zi de zi

E dependent de mine dar şi eu de-ale lui apatii

Îmi este frate, dar la chip nu-l ştiu,

Îmi e străin

Trece pe lângă mine c-un caracter hain.

Îmi dă de înţeles că voi trăi în pustietate

Într-o lume de stafii, umblând cu demnitate.

Nu îmi e frică, dar mi-e cam teamă

Că va veni o zi

Când mă va ridaca spre soare

Stea cu care curând mă voi contopi!

Si chiar de-ar fi să-mi prind mâinile de frunzele ruginii

Toamna…

De tine timpule sigur îmi voi aminti!

Ca de mama…

Aşa că te rog vino spre mine şi lasă-te să cazi

Te voi aprinde-n buzunare şi te voi lăsa să arzi!

Poezie scrisă în colaborare cu Hetealx

Vezi articol original

Anunțuri