intrenoaptesizi

 

62800_467220386681786_1652845676_n

 

Unde eşti copilărie?

 

M-am trezit cu doruri prinse de gene, se legănau, cântau, săreau pe obraji şi alunecau pe lacrimi.

M-am învârtit o vreme prin casă, tăcută, copil, adolescentă, femeie. Apoi mi-am amintit de o fetiţă bălaie, neastâmpărată, iubitoare de copaci, care ţipa: Să vină cineva să taie copacul! Chemaţi-l pe bunicuţul meu!

Umblam teleleu, aşa cu puţin timp înainte de ora prânzului. În curtea şcolii câţiva copii. Eu plecasem de fapt până la bunicu la magazin să văd ce bomboane mai sunt. Aveam obiceiul ca cele care-mi plăceau mie, nişte pernuţe umplute cu cremă de cacao, să le mai dosesc.

M-am abătut din drum, am intrat în curtea şcolii şi dintr-o dată, curajoasa, neastâmpărata fată bălaie, şi-a dorit să cucerească un nuc. Prietenii mei de joacă încercau să mă convingă să nu urc, nu de alta, dar nucul era cel mai înal, mai bătrân, mai…

Vezi articol original 337 de cuvinte mai mult

Anunțuri