Un blog de poveste

Pe strada mea, în cartier
O știți deja, nu-i vreun mister
Ca-ntr-o poveste pericopă
Avem un nou vecin. Un popă!

Dar de când popa s-a mutat
Vecinele se simt cam cu păcat,
Le văd cum toate par grăbite,
Și n-au decât o grijă. Să fie spovedite!

Mirată fiind, nu m-am putut abține
Să-ntreb, timid, vecina, lângă mine,
Ce-o știu curată și pură-trandafir,
Ce caută la popa. Taman sub patrafir!

-Stimabilă cumătră, îmi zise tremurat,
De-atâta puritate îți jur că m-am uscat,
Dar nu privi la chip, că înc-am ten frumos.
Vreau altă umezeală. La buzele de jos!

-Te înțeleg vecină, zisei cu-nțelepciune,
Te duci, întins la popa, să facă o minune.
Însă îmi este teamă că pare complicat
Iar tu te-ncurci cu popa. Că mi-l bagi în păcat!

-Dar nicidecum cumătră, îmi zise ea, senin,
Fiindcă acest duhovnic nu e de rit creștin.
Mă-nvață pas cu pas, șoptește galeș cutra,

Vezi articol original 8 cuvinte mai mult

Anunțuri