intrenoaptesizi

970996_329167283876460_1013567727_n

Mă așez în leagănul de pe terasă, mă duc când spre cer, când spre pământ, absentă la ce se întâmplă în jurul meu, însă cu gândul la clipa aceea numită fericire.

Știi ce îmi amintesc? felul în care mă țineai de mână, îmi cufundam palma în palma ta, se ghemuia acolo, se simțea acasă, și nu vroia să se mai desprindă.

Uneori simt obrazul tău lipit de obrazul meu, sau degetele tale răsfirându-mi părul. Părul meu ascultător, îndrăgostit de degetele tale, se înfășura, spunându-ți nu pleca.

Privirea!  privirea cu gene lungi, dese, pătrunzătoare privire, străbatea  toate celulele mele, apoi se cuibărea în sufletul meu, și sufletul meu tremură.

Știi ce nu pot uita? Nu pot uita obrazul tău proaspăt ras, pe care palma mea aluneca, degetele tresăreau și brusc te cuprindeam de gât. Așa mă agățam eu de tine, cu dor, un dor de doi.

Nu pot uita cântecul nostru…

Vezi articol original 64 de cuvinte mai mult

Anunțuri