Casuta sufletului meu.

Oare când îndeajuns este îndeajuns ❓ Dreptate sau nu… mușcat, zgariat, înțepat, până la urmă orice balon se dezumflă. Și m-am lăsat așa ca un fel de auto-pedeapsă, ca un fel de corecție asupra mea, să-mi aduc aminte că trăiesc, și cine sau ce sunt… .

Citesc când am vreme, sau când sunt sătul de scripturi și X răvașe de dragoste scrise unui PC încăpățânat ce nu vrea să lucreze singur, ce bine ar fi, nu?.. eu doar să gândesc iar el să facă ce am gândit 😯 . Nu vrea și pace… numai dacă îi șoptesc eu romanțe de amor desprinse din Romeo și Julieta… o scenă în care ea e întinsă pe monitor (un fel de Cleopatra a lui da Vinci la pozat) iar eu `morfăind la tastatură 😦 (cu `nuplecabile of course) . Și poate că nu îmi las amprenta trecerii, dar citesc… Nu că nu am…

Vezi articol original 363 de cuvinte mai mult

Anunțuri