A d i n a M i r e l a

Îmi plac plimbările noaptea și apusul soarelui cu nasturii rupți la cămașă.

Momentul acela când te cuprinde delirul cerului și corpul se pierde în aer, în gânduri și idei. Idei care demult așteptau transformate în fapte. Momentul acela când simți că te arunci într-un gol fericit. Un gol fără capăt, un gol infinit, un gol vibrant și în același timp plin. Gol, dar plin. Momentul acela când simți cum o senzație electrizantă te cuprinde. Îți cuprinde tot corpul într-un dans visător și ai impresia că nu o să se mai oprească vreodată. 

Sorele apune încet, încet, iar cerul se umple de stele argintii. Stele care cad, apar, iar cad. Stele care strălucesc când mai tare, când mai încet, iar atunci ai impresia că îți fac cu ochiul. Nebunie. Momentul acela când simți doar liniștea din jurul tău, când doar vântul rece te mai trezește din visare. Visarea aceea cu ochii deschiși…

Vezi articol original 239 de cuvinte mai mult

Anunțuri