intrenoaptesizi

941836_332674560192399_275202133_n

(Fotografie copiată pagina de facebook Rozystronka)

Am venit însoţită de tine până la uşă. Ploaie!

 Cum vii tu atunci când e secetă în sufletul meu! Mă găseşti, mă înconjori, mă ademeneşti să mă descalţ să alerg, să mă eliberezi. Te simt cum aluneci pe faţa mea, nici nu mă obosesc să mă şterg, te las să răcoreşti obrajii bătuţi de vânt şi arşi de soare, de prea colindat.

Cum vii tu când e arşiţă în sufletul meu?

Niciodată nu te chem. Şi ştii de ce? Uiţi să mai pleci, vii,  mă bucur, mă arunc în braţele tale, apoi după o vreme eşti atât de rece încât tremur, nu am unde să mă ascund şi îmi doresc iar să fiu arsă de soare.

Dimineaţă când te-am găsit în uşă, când te-am văzut cum te prelingeai pe ferestre, am ştiut că acum vom locui un timp împreună. Ultima oară când ai stat…

Vezi articol original 33 de cuvinte mai mult

Anunțuri