o9noapte

De atâta timp, eu stau la marginetumblr_mmfgiiFzYT1raay8eo1_1280
De câmpie şi de luncă, cu iarba asta crudă
Şi scriu pe un colţ de frunză ruptă
Ce a căzut înainte să plouă
şi ce a căzut după…
Scuzaţi-mă că am rămas râzând
Că pe aşa vreme, totul pare plăpând
Sub ochii mei, până şi pomii cad arzând
Speriaţi de îngerii ridicaţi la cer
Plecati sus, sus de tot
Lăsând în urma lor un mare mister…
E tulburător, să te auzi cum tu singur rămâi
Tu cu al tau ecou înconjurat doar de lămâi
Ah ce mai răsună bietul glăscior al meu
Printre stânci şi pietricele
Singurul jucător, faultat în careu!
Asaltat de gânduri şi de idei lovit
Să mor şi să mă nasc din nou
Eu m-am obişnuit
Trezit din realitate, eu am mereu dreptate
Murit-am înecat în vise de-atâta singurătate…

Poezie scrisă în colaborare cu Hetealx

Vezi articol original

Anunțuri