Un drum, o alegere

3 comentarii

Alma Nahe(r)

Nu ştiam că încă un zâmbet se cufunda.

Mai întâi îi mâncam literele,

apoi mă umflam.

Fiecare literă cu aerele ei,

cu caracterul ei,

cu emisia ei perfectă,

şi aproape ca dragostea

pluteam dezumflându-mă ca la carte prin jungla simţurilor.

Care-o fi durata de viaţă a unui gând?

Dar a unui cuvânt?

Dar a unui zâmbet?

A unui sentiment?

Ce se întâmplă în lume? întrebam…

Ce se întâmplă în lume,

de toate gândurile mi-au devenit mărunte,

de toate faptele mi-au devenit mărunte?

Nu vezi că ţi-au intrat cuvintele la apă?

Nu vezi că le-nghiţi?

Nu vezi că te umfli?

Nu mai aplauda luminile strălucitoare de ieri,

nu te mai îmbăta, vărsă-ţi timpul la sticlă!

Iar îţi tai sufletul de pe listă?

Nu vezi semnele?

Am bătut drumul de două ori,

n-am nimerit prin faţă

şi-atunci am luat-o pe-o cărare mai veche,

simţeam foşnetul ierbii, neobosit,

pietrele îmi intrau în pantof, una…

Vezi articolul original 167 de cuvinte mai mult

Am dormit, zâmbind

Lasă un comentariu

intrenoaptesizi

 

167691_196980770315581_5000491_n

 

M-a întristat cerul. Am deschis ochii, privirea s-a furișat pe după perdea, spre înalt, apoi a căzut pe pervaz. Cerul stătea a ploaie.

Am coborât tăcută din pat, m-am împiedicat de un dor, am oftat, am oftat, apoi a început apa să bolborosească în ibric. Nu am înțeles ce vroia să-mi spună, între timp picura, vântul împingea perdeaua, să intre în casă.

Am auzit poarta, am tresărit, apoi pașii pe poteca pietruită de mine, unul zâmbitor, unul abătut, dar ai tăi, îi recunosc, am sărit repede să deschid, i-am zâmbit cerului gândind Știam eu că nu-l oprește ploaia!

M-am ghemuit în privirea ta, m-am adăpostit în spatele genelor tale, uitasem de cer, de ploaie, îmi era cald, atât de cald, încât am adormit.

Acum m-am trezit, am auzit pasii tăi pe alee, unul zâmbitor, unul abătut, apoi poarta, plecai! Am privit cerul, cred că a plouat toată ziua…

Vezi articolul original 15 cuvinte mai mult

Ce zici ?

Lasă un comentariu

Souvenir

Aș vrea să fac ceva pentru tine. Ceva care să închidă cu lacătele veșniciei cufărul bârfelor de coșmar ale lumii, care să limpezească cerul de nori lăsând stelele să-și împletească strălucirea cu a ta, care să încrunte poveștile de frumusețea poveștiii tale. Poate e prea îndrăzneț, dar mă gândisem să-ți fiu eu. Ce zici ?

Vezi articolul original

Etern străin

Lasă un comentariu

Mermaids

În boarea lucie a unei dimineţi toride, îţi îndrepţi privirea spre cer, spre blocuri ude şi-nverzite de timp şi de atâta ploaie.
Durerea îţi chinuie sternul şi îţi îngreunează respiraţia. Cobori absent pe scări şi te duci la plimbare. Parcul gol, innegrit şi plouat îţi şopteşte amar gânduri şi vise. Începi să urli în plină stradă, nu te aude nimeni, începi să alergi nebuneşte, şi tipi, şi plângi…dar ceilalţi ce fac? Se uită la tine cu o resemnare apatică, cu umor chiar. Şi te ajută cineva? Nu, te lasă să te chinui singur. Nimeni nu îţi oferă căldură sângelui sau.
Etern străin al gândurilor mele ce zăboveşte printre oase, cearceafuri albe cu miros de primăvară te-nvaluie pe nesimţite, te duc pe-alai de vise in edenul suferinţei şi te aruncă în răşină. Parfumuri serafice te-mbată, iar demonii îţi intră-n piele.
“Dacă înebunesc mă mai iubeşti?” te-am întrebat cândva, şi nu ai…

Vezi articolul original 157 de cuvinte mai mult

Suflet nemuritor

Lasă un comentariu

Stropi din Sufletul meu

 

 

Eu am picat cândva din stele,
Un fir de praf  firav, inert,
Cu toate versurile mele
Născute într-un viu concert.

Încă mai rătăcesc prin lume,
Ca licuriciul plin de dor,
Stelele vor să mă consume
Pe geana albă-a zorilor.

Sunt doar un strop plin de iubire,
Prin ploi de stele mă strecor,
Am venit să vă dau de ştire
Că sunt cuvânt nemuritor.

Eu voi zbura curând spre stele,
Un fir de praf rătăcitor,
Dar vă las versurile mele
Şi sufletul nemuritor.

 

 

 

Vezi articolul original

„Nostalgie”

Lasă un comentariu

Corăbier printre cuvinte

Un comentariu

Gânduri pentru mine, cuvinte pentru tine…

Lasă un comentariu

Denisa Aricescu

Gânduri pentru mine, cuvinte pentru tine… 

Când mă gândesc la tine
Cuvintele tresar,
M-aşază în fotoliu,
Cerneală mi-aduc iar…

Şi-ncep să scriu cu dor,
Şi-aş scrie foi întregi,
Şi vin cuvintele,
Din gând, nu o să pleci !

M-amuz,
Căci îmi e teamă,
Să nu uit vreun cuvânt,
Mă laşi fără suflare,
La fiecare rând.

Dar tot respir,
Prin tine,
Prin sunetele lungi,
Dar tu, fără oprire,
Fiori în mine-arunci…

Clipesc
Pentr-o secundă.
Dar tot acolo eşti,
Te-nalţi în gândul meu,
Şi-ncepi să îmi şopteşti.

Dar nu-nţeleg ce spui,
De unde ai prins glas ?
Chiar dacă nu te-aud,
Te simt la orice pas.

Cum gândul către tine,
Ascunde orice mers,
Din vis, mă iei de mâna,
Și-ţi scriu un dulce vers…

Vezi articolul original

Johann Sebastian Bach – Viaţa şi opera (prima parte)

Lasă un comentariu

(Îmi) caut

Lasă un comentariu

Duzina de cuvinte – Îndoiala

Lasă un comentariu

innerspacejournal

Un tremur interior o cuprinse când realiză greutatea vorbelor lui. Cu ironii subtile îi dăduse de înțeles că nu are încredere în ea, luase în râs toate eforturile ei de a-i face pe plac… Nedumerită, se gândise la alte trepte pe care le avea de urcat pentru a-i demonstra iubirea. Însă, ce sens ar fi avut? Cum l-ar fi putut mulțumi vreodată, dacă toată nevinovăția și încrederea pe care ea le investise în această iubire, fuseseră luate în derâdere? Mai avea vreo șansă? Se simțea ca într-un tren al dorințelor luminoase, deraiat din cauza unui creion aflat pe calea ferată…

Cu câteva zile în urmă, el păruse mai… îndrăgostit ca niciodată. O uimise cu exuberanța cu care făcea treceri spre stări necunoscute, încă. Se lăsase purtată pe aripile în care cred îndrăgostiții și își trasase cu creta sufletului o dâră, pe care s-o găsească atunci când va pierde calea spre…

Vezi articolul original 131 de cuvinte mai mult

alb/negru

Lasă un comentariu

intrenoaptesizi

 

251967_566997266663197_1760935682_n

Camera e albă, dureros de albă, afară cade greu apusul. Mă sufoc în apus. Se așează liniștea în jurul gâtului meu ca o eșarfă, o eșarfă neagră, grea, ca o tafta veche.

Camera e prea albă, apusul prea greu.

Între cameră și apus este doar un perete, un perete plin de palme, semn că de multe ori cineva s-a sprijinit de el, întorcându-se în zori din lungi plimbări între apus și răsărit, cu mâinile pline de rouă.

Camera e dureros de albă.

Apusul greu, apasă pământul.

În jurul gâtul s-a-nfășurat o eșarfă de tafta neagră. 

 

4789865400_0dc72f25991.jpg

Vezi articolul original

Plumb şi iasomie

Lasă un comentariu

Mermaids

Picături de mare-n părul tău, pete de soare pe piept şi tristeţe-n ochii.
Sângele tău miroase diferit, miroase a primăvară şi a flori de mai albastre, iar părul tău şopteşte vise şi poveşti. Pielea albă şi brăzdată de cicatrice nevăzute mă învăluie cu un miros de iasomie. De obicei am grijă să nu mă îndrăgostesc de clipe, dar seara aceea era învăluită de ceaţă, nu gândeam raţional, totul era ca într-un vis. Valurile mării miroseau a plum şi a scrum, iar pescaruşi dansau în vânt.
Totul era îndepărtat, extrinsec şi fragil. Oh, atât de fragil încât până şi cea mai scurtă ploaie ar fi putut distruge totul.

Plumb şi iasomie

Vezi articolul original

femeia

Lasă un comentariu

intrenoaptesizi

580661_432892623447896_470028619_n

 sursă: Rozystronka

O iubesc pe femeia cu părul cărunt care a uitat cât este de frumoasă, care a uitat că dacă ridici colțurile gurii spre sprincene, se spune că ai zâmbit. O iubesc pe această femeie. Îmi plac mâinile ei albe, venele ei necrozate de citostatic, emoția lor, le văd frământarea, le văd sprijinite în poale, cu degetele atârnate, plângând.

Bună dimineața, doamnă doctor!Este ceva în neregulă? Repet analizele?

Doamna doctor nu răspunde, privește mamografia, în timp ce femeia se chinuie să-și amintească ce vrea să spună cuvântul opac, la capătul inciziei posibilă opacitate, rog ecograf mamar!Nu plânge, dar nici nu zâmbește, e doar sâmbătă și nu are chef de plimbat pe holurile spitalului, ar vrea acasă la ea.

Nu mai are răbdare și mă sună, îmi citește cuvânt cu cuvânt descrierea. Eu o interpretez repede și răspund fericită, după un oftat plin de lacrimi, pe care-l înghit:Ești…

Vezi articolul original 68 de cuvinte mai mult

Despărțire

Lasă un comentariu

Loui Jover

Lasă un comentariu

Scrisori pentru Mihai

Lasă un comentariu

ZBOR CATRE LUMINA

5.

Dragă Mihai,

A venit potopul. Am ținut scrisorile tale strânse la pieptul meu, în speranță că le voi salva.
Și ce crezi? Nu am reușit.. Le-a atins apa și toate cuvintele s-au scurs, ca și cum n-au existat.
Ha, zici că e mai bine? Păi da, oricum, ele au existat pe hârtie ca un semn al trecutului.. Ceva ce a fost și nu mai e.
Poate e și mai bine. Nu o să mă mai rânesc recitind cuvinte de dragoste, care nu mai înseamnă nimic.
Să-mi zici că sunt zână ta. Mi-e dor, știi?
Mă compătimesc toți din jurul meu.
”Nu o să se împace cu situația, oricât de mult ar încerca”
Le aud, Mihai și e atât de dureros.
Deseori, înainte să adorm, îmi imaginez că s-a întâmplat altfel și că ne mai ținem de mână în timp ce mergem la universitate. Și că mă faci să zâmbesc…

Vezi articolul original 323 de cuvinte mai mult

Loui Jover

Lasă un comentariu

intens…

Lasă un comentariu

Bulbi care germinează recunoștința

2 comentarii

Older Entries