Cățărătorii

Stau și privesc în gol în ultimul timp…și casa pare goală. E goală, chiar dacă un motan iubibil țopăie după mine1514 la fiecare mișcare a mea prin casă.
Mă simt ocupată și totuși nu sunt, mă simt frustrată dar n-aș avea de ce, mă simt singură și totuși am pe cineva alături.
Nu fug de bine, ci îl aduc spre mine, poate că s-au adunat prea multe, am obosit de drumul între două case, de sentimentul că atunci când sunt la mine vreau acolo și când sunt în cealaltă parte, vreau la mine acasă.
Noțiunea de casă nu e prea mult înrădăcinată, pentru că nu știu dacă am avut un loc al meu pe care să îl simt așa.
Mi-e dor de iubu, chiar dacă mâine vom fi iar unul, mi-e dor de fiul meu, chiar dacă îl simt în stânga mea, în piept.
Mi-e dor de oamenii dragi mie…

Vezi articol original 100 de cuvinte mai mult

Anunțuri